Ei, unde este mai bine decât acasă? Desigur, acasă, cu cei dragi pe lângă tine. Fiind acasă, la Sibiu, m-am gândit să vă plimb azi, măcar virtual, prin cealaltă casă a mea, Țara Branului. Țara Branului, pentru mine, este mai mult decât o țară. Este o gură de rai, așezată între Bucegi și Piatra Craiului, o vatră românească străveche, cu oameni harnici și deschiși, care au crescut mereu cu spatele la munte, pe care l-au avut și frate, și adăpost.
În vremuri grele, cărările munților îi ajutau pe brăneni să fie când de-o parte, când de alta a Carpaților, purtând cu ei dorurile și setea de libertate a unui neam întreg. Cunoscut în toată lumea datorită mitului lui Dracula, asociat cu personalitatea voievodului Vlad Țepeș, castelul Bran este principalul punct de atracție pentru aproape 1 milion de turiști, anual, cifră care transformă vechea cetate de la Bran în cel mai vizitat muzeu din România. Mai mult ca sigur, aproape toți ați trecut prin Bran, ați vizitat castelul și ați încercat să-i descoperiți magia. Ceea ce eu vă propun este ca, data viitoare, să mergeți la Bran pentru a vedea ceea ce, poate pe nedrept, stă în umbra castelului.
Chiar în centrul Branului ne întâmpină statuia lui Ioan Cavaler de Pușcariu, camaradul lui Simeon Bărnuțiu și marele stegar de la 1848 de pe Câmpia Libertății de la Blaj. De fapt, el este primul academician dintr-o uriașă familie de savanți și academicieni brăneni, familia Pușcariu cu o mulțime de urmași de excepție. Scriind din Sibiu, vreau să îl menționez pe Ilarion Pușcariu, cel al cărui nume este cap de listă pe placa de marmură a ctitorilor catedralei mitropolitane din Sibiu. Și, poate cel mai vestit dintre Pușcărești, a fost Sextil Pușcariu, sufletul Glasului Bucovinei la momentul unirii Bucovinei cu România, primul rector al universității Dacia Felix din Cluj, după unirea Transilvaniei, precum și intemeietorul Muzeului Limbii Române și cel mai de seamă lingvist al României.
Dacă ești atent, la intrarea în Bran, pe dreapta, se poate zări cavoul familiei Pușcariu. Și, tot în parcul din centrul Branului, străjuiește statuia unui alt mare fiu al Branului, generalul Traian Moșoiu, comandant al armatei române la eliberarea Ardealului în 1918 și la intrarea în Budapesta, în 1919, dar și unul dintre cei care a insistat la Magistratul orașului Brașov să doneze vechea cetate de la Bran Reginei Maria a României.
Tot aproape de castel se mai pot observa zidurile vechii vămi dintra Transilvania și Țara Românească, mica bisericuță de piatră construită pe modelul bisericii Stella Maris de la Balcic și grota în care, în anul 1940, în contextul pierderii Cadrilaterului, a fost adusă în secret, de către Principesa Ileana, inima reginei Maria. Si tot aici se mai poate vedea vechea hidrocentrală inaugurată în anul 1932, pentru a produce electricitate pentru castel și câteva locuințe de lângă el. Pentru cei cărora le plac poveștile cu haiduci, vă spun că, la Bran, puteți umbla pe urmele lui Fulga sau Andrei Budac.
În Peștera liliecilor din satul Peștera aveți ocazia să călcați pe urmele oamenilor din paleolitic. Urcând pe Valea Tisei, din Șimon, pe jos sau cu mașina, descoperiți superbul Schit Bran de pe dealul Bălăban. Iar aici, pentru pasionații de ciclism, se poate ajunge foarte fain si din celelalte sate, venind pe sub munte, din Sohodol sau Predeluț, prin Poartă, pe lângă pârtia Zănoaga. In Șimon și in Cheia pot fi admirate două biserici din secolul al XVIII-lea, monument istoric, iar, la biserica nouă din Șimon, poate fi auzit cum sună copotul Reginei Maria, un clopot care, în acest an, implinește 100 de ani. Povestea lui este superbă și promit să v-o spun, cu lux de amănunte, când vom fi acolo. Urcând pe drumuri întortocheate spre satele Peștera sau Măgura, putem să vedem vechea granițpe care, austriecii, au instituit în secolul al XVIII-lea un cordon de carantina ce se întindea pe toată granița Carpaților și care, din punct de vedere epidemiologic, a avut un rol excepțional în apărarea Europei de ciumă, tifos și alte boli ce veneau, cu precădere, din zona Orientului.
Plecând de la Șirnea spre Ciocanu și Peștera Dâmbovicioarei, fiți atenți să nu ratați traseul mitralierelor din primul război mondial și muzeul din Șirnea. Dacă urcați spre Măgura, nu uitați să vizitați Prapăstiile Zărneștilor și Mănăstirea dintre satele Măgura și Pestera. Iar, dacă urcați de la Podul Dâmbovicioarei spre Fundata, opriți-vă, pentru câteva minute, și pentru a admira ruinele cetății de la Orăție, loc în care se presupune că Vlad Țepeș a fost capturat de către Matei Corvin.
Dacă sunteți pasionat de mersul pe munte, atunci sunteți în locul potrivit. Din Moeciu de Sus, Șimon sau Poarta vă tentează o mulțime de trasee superbe prin Bucegi, inclusiv treceri cunoscute doar de către ciobani. Iar, pentru a pleca spre Piatra Craiului, satele Peștera și Măgura pot fi bazele perfecte.
Oriunde veți merge prin Țara Branului, fie pe trasee de trecking, fie pe asfalt, ochii vă vor fi vrăjiți de frumusețea peisajului.
O experiență deloc de neglijat este cea gastronomică. Hmmmm…ce să vă recomand? Pastrama de oaie cu mămăliguță, bulzul cu brânză de burduf de Bran, urdașul făcut cu urdă sărată, cu ou, mărar și ceapă verde, ciorba de afumătură, carnea de la garniță cu mămăligă și murături sau varză acră, cartofii copți pe plită acompaniați cu zeamă de varză și, de ce nu, cozonaci cu jintiță. Gustați peisajul, gustați bucatele pregătite de gospodinele Branului și fiți gata să trăiți o experiență superbă, la Bran, la umbra munților.
Și, dacă încă nu v-am convins, vă stăm la dispoziție cu mult mai multe informații.
