Unul dintre primele lucruri care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la Țara Sfântă sunt acele războaie religioase numite cruciade, purtate de cavaleri mânați, peste mări și țări, de credință, speranță, propagandă, spirit de turmă sau diverse interese. Cel mai adesea, mai ales la începuturi, neștiind exact unde vor ajunge și ce vor avea de făcut. Apoi, mă năpădesc clișee legate de Iisus, creștinism, Vechiul și Noul Testament, Holocaust, Mossad, Tzahal, Masada, poporul evreu și epopeea lui de-a lungul istoriei. Nici nu știi de unde să începi și, cu siguranță, îți va fi extrem de greu să termini undeva. Israelul, Ierusalimul și istoria lor sunt practic fără început și fără sfârșit. Vin dintru începuturi și nu se mai sfârșesc. 

Nu am simțit niciodată o dorință profundă de a vizita acea parte de lume dar, când mi s-a arătat ocazia,  am simțit că nu trebuie să ezit. Și, de la gând la faptă, cred că nu au trecut 30 de minute și aveam achiziționate deja biletele de zbor. Doar noi, în familie, de capul nostru. A urmat apoi aventura organizării și, încet-încet, am început să cunosc tot mai multe despre ceea ce aveam sa vizitez. Nu am plecat în pelerinaj, ci în excursie de cunoaștere și descoperire. Iar Terra Sancta a început să se descopere, loc cu loc, oameni după oameni. Și, ceea ce am descoperit, ne-a placut atât de mult, încât am tot revenit, mereu mai plini de dor de aceste locuri atât de tulburi și atât de dorite.

Chiar și acum, în timp ce scriu, prin fața ochilor mi se derulează, ca intr-un film mut, zeci de imagini care mă năpădesc și mă fac să îmi doresc, când va fi posibil, să găsesc din nou calea spre Țara Sfântă.

Pentru majoritatea românilor, poarta de intrare în Israel este aeroportul Ben Gurion de lângă Tel Aviv. Acesta poartă numele unuia dintre fondatorii statului Israel, primul prim-ministru al acestui stat. Aeroportul este o bijuterie modernă, în care începi să te convingi că, în ciuda tuturor poveștilor, în Israel vei fi în siguranță. De altfel, vă pot mărturisi că, nici măcar pentru o clipă, în Israel nu m-am simțit în pericol în vreun fel. Poate doar de a rata avionul de întoarcere, lungind la maxim plecarea spre aeroport.  Israelul poate fi vizitat într-un city break, sau poate fi o poveste lungă și frumoasă, în care, de fiecare dată, peste ceea ce știi deja să așezi bucăți noi, de neuitat. Dacă mergi cu excursii organizate, nu ai grija deplasărilor. Iar dacă mergi singur, atunci ai o libertate de mișcare mai mare, fie că folosești transportul în comun, fie că închiriezi o mașină din aeroport.

Bine de știut este faptul că moneda oficială în Israel este NIS sau shekelul israelian, care este putin mai valoros decât un leu. Desigur, la cursul oficial, pentru că dacă vrei să schimbi orice monedă în NIS, o să constați că vei avea parte de un curs valutar destul de dezavantajos pentru tine, ca și turist. Este foarte bine să plătești cât de mult posibil cu cardul, la aceste plăți respectându-se cursul oficial.

Și, dacă tot ai aterizat lângă Tel Aviv, o experiență frumoasă poate începe de aici. Tel Aviv-ul este un oraș modern, plin de turnuri de oțel și sticlă, care pulsează de viață și este considerat centrul distracției din partea de est a Mediteranei. Dacă partea modernă nu te impresionează, atunci poți trece mai departe spre țărmul Mediteranei, căutând nu doar briza mării, ci și valurile, încă bune să-ți mângâie pielea, chiar și în timpul iernii de la noi. Mergând pe malul mării, nu trebuie să ratezi Jaffo, vechiul oraș care te poartă în timp în vremuri demult apuse.

Odată plimbat, culturalizat și încântat de gastronomia locală, poți să cauți cluburile pentru care Tel Aviv-ul este vestit, sau poți pleca mai departe, spre noi zări.  Poți parcurge coasta Mediteranei spre nord, trecând prin vestita stațiune Netanya, iar apoi îndreptându-te către bijuteria Israelului, Haifa. Oraș port, destinație turistică vestită mai ales prin grădinile sale suspendate superbe, Haifa atrage ca un magnet grupurile de turiști.

Grădinile Bahá’í din Haifa sunt amenajate pe muntele Carmel pe mai multe niveluri. La primul nivel intrarea e la baza muntelui, dar de acolo nu vezi mare lucru. La al doilea nivel este altarul. La fiecare intrare în grădină ți se verifică bagajul ca la aeroport, paznicii sunt foarte amabili și zâmbitori, atâta doar că nu poți vizita grădinile decât în anumite condiții:

• Grădinile exterioare (așa numitele observation points) se pot vizita zilnic de la 9 la 17. Aceste grădini sunt doar niște puncte de observație din care poți privi grădinile interioare, fără să le poți vizita.
  
• Grădinile interioare se pot vizita cu un tur gratuit între orele 11 și 13.30, în fiecare zi, exceptând miercurea. Turul este gratuit și nu este necesară o rezervare, e în funcție de primul sosit, primul servit. Grădinile interioare se pot vizita și în afara acestor ore, dar numai cu un tur plătit
• Altarul de la nivelul doi se poate vizita de la 9 la 12, în fiecare zi

Nu se plătește intrare, dar orele sunt destul de restrictive.

De la Haifa, se poate călători apoi către Nazareth, orașul în care a trăit și crescut Iisus, precum și Sfânta familie.

În Nazaret există  mai multe biserici ale Bunei Vestiri aparținând la diferite confesiuni și comunități. Marea Bazilică catolică a Bunei Vestiri, construită în secolul al XX-lea, se află desupra peșterii unde se crede că a existat casa Mariei. Biserica greco-ortodoxă se află deasupra izvorului lângă care a auzit Maria prima dată vorbele arhanghelului Gavriil. Același izvor este pomenit și în Evanghelia apocrifă după Toma, unde se povestește cum Iisus, copil de șase ani, a fost trimis de mama lui să aducă apă de la izvor.

Nazareth, satul copilăriei lui Iisus, este acum un oraș predominant arab și cel mai mare oraș din partea de nord a țării. Bisericile creștine sunt ca niște boabe de rodie rătăcite în mijlocul unei populații musulmane, care beneficiază și ea de turismul cultural pentru care e celebru orașul. Vin până acolo valuri de oameni în pelerinaj să vadă Biserica Catolică Buna Vestire, care domină Nazarethul cu domul său de peste 50 de metri.

Alături de această biserică mare se găsește Biserica Sfântului Iosif – în subsolul bisericii se găsesc urmele unei așezări umane foarte vechi, care era locuită pe vremea lui Iisus. Cel mai important obiect de acolo este un vas baptismal folosit de către iudeo-creştini, un bazin cu o scară din piatră cu șapte trepte și un mic canal săpat în piatră, care simbolizează Iordanul.

În general, pelerinii care ajung în Nazareth vizitează cele două-trei biserici importante și apoi pleacă mai departe, însă orașul e interesant de văzut la pas, mai ales că centrul orașului este în fundul unei ”căldări” înconjurate de dealuri, pe care te poți sui ca să privești Nazarethul de sus. Creștinii ortodocși au și ei o Biserica Ortodoxă a Bunei Vestiri, la mică distanță de cea catolică, deasupra unui izvor subteran. Conform tradiției ortodoxe, Fecioara Maria a primit vestea Arhanghelului Gabriel atunci când s-a dus să ia apă de la izvor. Intrările în biserici sunt gratuite, cu puține excepții, în toată Țara Sfântă, iar la Nazareth toate se pot vizita gratuit. Odată vizitat și Nazareth, poți opta pentru a te îndrepta către Marea Galileei sau, plin de nerăbdare, să te îndrepți către Yerushalaym – Ierusalim.

Mai mult decât orice, în Israel mi-a plăcut de fiecare dată Ierusalimul. Pur și simplu m-am îndrăgostit de el –  de pietre, de ziduri, de priveliști, de fiecare străduță pe care nu mă mai săturam să merg. Dar, despre Ierusalim, voi povesti în articolul următor.